Inca o zi... In aparenta precum cea de ieri si la fel ca cea de maine...
Doar k astazi in timp ce-l lecturam pe Oprisan, cu a sa carte despre Hasdeu, am indraznit sa-mi ridic privirea spre cer si il vad acoperit de nori. Privesc cenusiul ce a inglobat intreg orizontul si ma intreb unde ar putea fi azurul ce ma facea sa zambesc.
Mi-e frig!... Privesc cu infigurare cerul in speranta aflari unei raze de Soare care sa-mi prevesteasca o urma de speranta in vederea intalnirii din aceasta seara...
O intalnire intru-totul speciala...
O intalnire ce mi-a fost promisa, si compromisa, in dese randuri...
Dar cerul, prin bunavointa sa, nu a dorit sa-mi ofere nici o clipa de amagire...
S-a purtat precum un real medium (atat cat de real poate fi un medium) prevestindu-mi modul in care va decurge aceasta seara.... Precum culoarea sa...
Nu mare mi-a fost mirarea cand depasind programul de la serviciu m-am vazut nevoit a ma indrepta spre casa...
In definitiv Fortuna labilis cum imi place mie sa rostesc...
Acum sunt acasa incercand sa-mi pregatesc o seara linistita (atat cat a mai ramas din ea) din compania (virtuala) unei persoane dragi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
wow!primul tau post,deci am reusit sa te conving sa iti faci blog fara sa aduc vreodata vorba despre asta:Po sa vezi ca devii dependent de la un punct incolo...acea intalnire...da,poate pentru tine ar fi fost absolutul,pentru mine o plictiseala sau poate,daca eram in alta dispozitie,mi-as fi dat silinta sa o duc la bun sfarsit...nu poti sa traiesti o zi intreaga cu convingerea clar formulata a unui lucru atat de supus hazardului,pentru ca te-ai lasa in voia sortii si nimanui nu ii place cu adevarat sa ia teapa...facand scenarii uitam sa traim realitatea aceasta,din care ne sustragem ca sa ne gasim refugiu in impresii si predictii...mai bine petrece seara asta intr-un mod frumos,cu o muzichie buna,gen edith piaf,parca parca s-ar potrivi,un ceai,eu ma mentin la lapte cald si asteapta ziua de maine,poate ea va fi mai darnica...
Mai degrada un "C'est la vie".
Te-as insoti cu mare placere la o cana de lapte fierbinte. Nu stiu de ce, dar simt nevoia unei cani de lapte... poate dor petnru k imi este dor de copilarie...
Poate k aceasta imi este soarta... sa raman ce am fost mereu... un Dreamer sau Romantic cum spuena un mare poet national.
Poate k nu's capabil sa privesc Lumea prin prisma coluri acestei zile.
Nu's un Bacovia.
Nici nu incerc...
Hazardul si Moira ma insotesc in Viata!
Trimiteți un comentariu