Lasand ogorul in plata Zefirului ma indrept spre casa unde imi pun cateva merinde in desaga o azvarl pe umarsi ma indrept din sale.
Privind in jur doar negrul pamant mi-se arata.
"Ciudat! As fi pus ramasag ca auzi glasuri..."
Imi indrept pasii... incotro vad cu ochii.
Pe poteca un bade imi grai:
"Servus Ioane. Da' und' te grabesti asa?"
"!?"
"Ce-i Ioane? Nu mai vezi bine? Is Vasile. De 20 de ani stam gard in gard."
"Servus... Vasile."
"No, da' und' te zoresti asa?"
"Apai... pana dupa munte... pana la Irodiece."
"No... servus. Drum bun."
Imi continui drumul intrebandu-ma cine o fost.
"O fost..."
Poposind la un parau imi privesc chipul in apa:
"Tulai, ce-mi crescu barba!"
La marginea apei imi intind trupul si mi-l hodinesc...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Eu stiu sigur ca ne vom reintalni intr-un alt ‘’fel’’ de viata. Poate intr-o cafenea ascunsa in inima Lipscanilor vei intra intr-o buna zi si ma vei gasi la o masa,inconjurata de un teanc de carti,cateva cesti goale de cafea si o scrumiera plina. Poate vei fi insurat, poate vei avea si un copil. Ma vei recunoaste si o vei lua pe ea de mana. Ne vei prezenta, va veti aseza la masa mea, eu voi face loc,inghesuind volumele pe coltul unui fotoliu. Vom schimba cateva vorbe,vom zambi mult. Ma vei intreba cum o mai duc pe plan emotional, eu voi raspunde in doi peri despre iubitul meu plecat pentru weekend la Paris. Ne vom trezi ca apartinem unor lumi complet opuse. Eu voi ramane studenta vesnic indragostita, vesnic in cautarea noutatii,vesnic pe fuga. Desi am avea atatea sa ne spunem, cuvintele nu ne ajuta la nimic. Apoi voi veti pleca,eu voi ramane la masa mea si in usa cafenelei ea te va intreba “Ai iubit-o mult?’’. Tu vei tacea, apoi ii vei spune “Nu mai stiu, oricum pe tine te iubesc cel mai mult’’. Ea va zambi candid si te va apuca de mana, incantata ca a avut ocazia sa iti cunoasca o particica din trecut. Va veti indeparta in vuietul strazii si eu voi mai cere o cafea, neagra, tare. Niciodata nu vei sti ca dupa ce ati plecat, o lacrima se va fi prelungit de-a lungul genelor mele si nici nu veti ghici vreodata semnificatia ei,dar eu o voi pastra ca amintire a tineretii tale.
Si totusi Grig este cel ce se intoarce dupa 25 de ani pe locurile copilariei si cu regret in suflet o gaseste maritata pe Lotte...
Timpul ne va releva adevarul...
"Setea de absolut" nu te caracterizeaza doar pe tine...
Pentru acest lucru iti multumesc...
cu placere si la randul meu trebuie sa spun ''multumesc pentru lamai !'' :) nu vom stii niciodata daca am gresit mult sau putin,eu sau tu sau poate altcineva,nu are rost sa nu punem astfeld e intrebari,oricand ramane o amintire si nu avem nevoie decat de aceea care ne ajuta sa traim in prezent :)
Papilele mele gustative inca tremura la amintirea lamailor ce ti le-am oferit...
As fi dorit sa-ti ofer portocale, dar soarta...
Poate ca Timpul ma va ajuta sa transform aceste lamai in portocale...
Poate...
Sa-ti las o vorba de-a lu' Radu Cosasu :'' de certat amandoi ne-am certat, conform planului nostru de dulce impacare''.
e nevoie de un intermediar obiectiv aici. de ce nu va intalniti?
Trimiteți un comentariu